Către: Guvernul României În atenţia: Domnului Prim Ministru Emil Boc Subiect: Situaţia victimelor traficului de persoane din România / Repoziţionarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane - ANITP Stimate Domnule Prim Ministru, Organizaţiile neguvernamentale semnatare, active în domeniul protecţiei drepturilor victimelor traficului de persoane, vă transmitem prezentul memoriu, cu speranţa că demersurile începute de către autorităţile române în urmă cu 5 ani, prin Hotărârea Guvernului nr. 1584 din 2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane (ANITP), vor fi continuate la aceleaşi standarde europene şi internaţionale, plasând astfel România în rândul ţărilor care consideră lupta împotriva traficului de persoane drept prioritate şi reprezentând o dovadă a respectului faţă de drepturile şi valorile propriilor cetăţeni. Organizarea şi funcţionarea ANITP în perioada 2005 – 2009. În perioada 2005-2009, ANITP a funcţionat având statut de structură autonomă, în acest context desfăşurând în mod eficient activităţile asumate şi fiind apreciată inclusiv la nivel internaţional. Modelul său de lucru şi de cooperare a devenit baza de pornire pentru crearea de instituţii similare în alte ţări europene, în prezent Franţa aflându-se într-un astfel de proces, urmând aceiaşi paşi ca şi România. În perioada respectivă, ANITP a gestionat şi Programul de Interes Naţional (PIN), prin intermediul căruia au devenit disponibile resursele financiare necesare oferirii serviciilor directe pentru victime. Acest lucru, deosebit de important, a răspuns unei necesităţi majore în domeniu şi a permis organizaţiilor neguvernamentale specializate să asigure o gamă completă de servicii pentru victimele traficului de persoane. Reorganizarea ANITP în anul 2009. Impactul negativ al acestei decizii. Reorganizarea ANITP şi repozitionarea sa în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), începând cu 15 martie 2009, a semnificat, pentru instituţie, pierderea identităţii juridice şi a autonomiei decizionale. Consecinţele negative ale acestei măsuri a Guvernului României sunt foarte vizibile în ceea ce priveşte rolul coordonator al instituţiei, la nivel strategic şi operaţional. Impactul negativ al deciziei de reorganizare şi repoziţionare a ANITP. Prin pierderea poziţiei şi a unui procent semnificativ din personal, s-a redus drastic capacitatea ANITP de coordonare inter-instituţională, monitorizare a eforturilor de prevenire, combatere şi asistenţă acordată victimelor şi de raportare a dimensiunilor traficului de persoane din România, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. În plus, Centrelor Regionale ale ANITP le-au fost şi mai mult diminuate capacităţile de sprijinire a victimelor traficului de persoane în procesul de incluziune în comunitate. Din perspectiva activităţilor desfăşurate de organizaţiile neguvernamentale active în domeniu, faptul că ANITP nu mai răspunde – ca structură independentă şi autonomă - de activităţile de coordonare şi monitorizare a autorităţilor naţionale şi locale, precum şi faptul că nu mai dispune de un buget propriu, generează serioase disfuncţii ce apar în cadrul procesului complex de asistenţă şi protecţie a victimelor. În actuala formulă de organizare, ANITP nu îşi poate îndeplini în mod consistent şi deplin mandatul şi rolul de reală verigă de legătură dintre sectorul neguvernamental şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul traficului de persoane (structuri ale Poliţiei, Direcţiile de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, Agenţiile de Ocupare a Forţei de Muncă, Inspectoratele şcolare şi alte instituţii cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul traficului de persoane). Ca rezultat al restructurării şi al scăderii interesului guvernamental pentru programele de asistenţă derulate de organizaţiile neguvernamentale, ANITP a pierdut şi bugetul propriu şi capacitatea de a acorda finanţări. Între consecinţele extrem de negative ale acestei schimbări se numără şi faptul că organizaţiile existente la nivel naţional având ca rol asistarea victimelor traficului de persoane nu sunt suficiente din punct de vedere numeric iar resursele financiare nu acoperă nevoile reale. Mai mult decât atât, singurul adăpost pentru victimele traficului din Bucureşti (principala frontieră la repatrierea victimelor, cât şi punctul focal al referirii acestora către instituţii care să le ofere protecţie), a fost închis în 2010, din lipsa fondurilor, după 7 ani de funcţionare şi sute de victime asistate. Consecinţele imediate ale reorganizării amintite anterior se regăsesc ilustrate în mod real în Raportul Departamentului de Stat al SUA (2010 Trafficking în Persons Report, TIP Report), care subliniază efectul negativ pe care l-a avut pierderea autonomiei ANITP, în special asupra asistenţei acordate victimelor traficului de persoane. Este important de subliniat şi faptul că Raportul Departamentului de Stat al SUA se referă exclusiv la victimele identificate în mod formal, de către organele de urmărire penală şi introduse în baza de date a ANITP. In plus, reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu au acordat asistenţă unui număr semnificativ de victime aflate în afara acestui sistem şi există, cu certitudine, alte persoane victime ale traficului aflate în afara sistemului de identificare şi în afara serviciilor oferite în cadrul centrelor de asistenţă şi protecţie. Contextul actual – un semnal important pentru necesitatea creşterii responsabilităţii Guvernului în legătură cu fenomenul traficului de persoane. În contextul crizei economice actuale, organizaţiile neguvernamentale primesc semnale care indică creşterea fenomenului de exploatare prin muncă a adulţilor şi în mod special a copiilor. În absenţa unui efort de prevenire şi combatere coordonat şi conjugat la nivel naţional şi în absenţa asumării unor angajamente puternice şi consecvente în domeniu, traficul de persoane pentru exploatarea prin muncă poate deveni o practică „curentă”, căreia îi poate cădea victimă orice cetăţean care doreşte să îşi asigure o existenţă minimă. Considerăm că reorganizarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane într-o poziţie de subordonare faţă de Inspectoratul General al Poliţiei a generat deja multe probleme sistemului naţional anti-trafic, care include atât instituţiile statului, cât şi organizaţiile neguvernamentale, şi vă adresăm respectuos solicitarea reanalizării urgente a situaţiei create în vederea repoziţionării ANITP, astfel încât să îi fie asigurate un grad înalt de autonomie instituţională şi independenţa decizională necesare respectării şi menţinerii standardelor internaţionale ale luptei împotriva traficului de persoane. Contextul economic actual impune acest lucru, România menţinându-şi statutul de ţară de origine / tranzit şi înregistrând, în acelaşi timp, o tendinţă de transformare în ţară de destinaţie, situaţie pentru care nu este pregătită. Organizaţiile semnatare Salvati Copiii România ADPARE, Bucureşti A.N.M.R.F. „Louis Pasteur”, Dej, Filiala Craiova ARCA – Forumul Roman pentru Refugiati si Migranti ARTEMIS Centrul de consiliere împotriva abuzului sexual si violentei, Cluj Asociaţia BETANIA, Bacau Asociatia Ecumenică a Bisericilor din România - AIDRom Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi Asociatia Caritas Bucuresti Centrul de Mediere si Securitate Comunitară (CMSC), Iasi Centrul Parteneriat pentru Egalitate - CPE , Bucureşti Fundatia „SANSE EGALE PENTRU FEMEI”, Iasi Fundatia PRO WOMEN, Iasi Ratiu Center for Democracy, Turda